Familia Boricean

Sa nu-mi iei niciodata dragostea!

Poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume

Poti sa-mi iei zile, noptile si anii de vrei

Sa ma lasi singur intr-un loc anume

De unde sa nu pot vreodata sa ma intorc la-ai mei,

Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..

Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..


Poti sa ma faci una cu pamantul

Sa ma calci in picioare de-o mie de ori

Sa ma sfasai cu dintii si-apoi sa chemi vantul

Sa-mi imprastie trupul intr-o mie de zari,


Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..

Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..

Fiindca atunci am sa mor de dorul tau

Fiindca atunci am sa mor de dorul tau

Fiindca atunci am sa mor de dorul tau

Si zilele vor fi din nou asa cum au mai fost.

De dorul tau, da, da, de dorul tau.


Poti sa ma torni intr-un pahar cu apa

Sau sa ma uiti pe fundul marii printre pestii rapitori

Sa ma lasi sa plutesc pe un val in Marea Moarta

Sau din cer cu ploaia incet sa ma cobor,


Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..

Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..

Fiindca atunci am sa mor de dorul tau

Fiindca atunci am sa mor de dorul tau

Fiindca atunci am sa mor de dorul tau

Si zilele vor fi din nou asa cum au mai fost.


Poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume

Poti sa-mi iei zile, noptile si anii de vrei

Sa ma lasi singur intr-un loc anume

De unde sa nu pot vreodata sa ma intorc la-ai mei,


Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..

Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..

Fiindca atunci am sa mor de dorul tau

Fiindca atunci am sa mor de dorul tau

Fiindca atunci am sa mor de dorul tau

Si zilele vor fi din nou asa cum au maï fost.

De dorul tau, da da, de dorul tau

Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor. (V. Hugo)